Discordia#5: LIVE

Urmărește-ne și live!

În ultima vreme, o parte dintre noi am experimentat diverse alte canale care să se potrivească modului în care fiecare dorește să participe la conversația generală despre ceea ce se întâmplă în jur. Așa a pornit o serie de streamuri live pe care le puteți urmări în fiecare vineri, de la 20:00 pe Twitch, niște discuții între Elena, George și Alecs care îmbină utilul, plăcutul și munca de propagandă și organizare.

Prin acest număr încercăm să vă convingem să ne urmăriți și în noul format,
printr-un interviu cu… NOI.

Din colectiv mai face parte și Diana Necșulescu care a inventat ieduții care sar peste clădirea Guvernului și toate imaginile minunate pe care le folosim, Ana-Dora Matei care este mereu prezentă la discuții și vocea pe care o puteți auzi în live-uri și Cătălina Hirean, cea mai activă postacă pe internet și comentatoare în chat.

Când, cum și de ce ați început Discordia Live?

Elena:
Am început Discordia în iunie 2025. Primul episod a fost pe 5 iulie anul acesta. Cred că toți vedem că în spațiul românesc online lipsește un discurs de stânga, dar mai ales unul legat de ceea ce se întâmplă în politica din România. Pentru noi a fost o tranziție naturală, pentru că suntem prieteni și oricum așa arătau întâlnirile noastre, ne vedeam la bere și discutam știrile, dar și tot felul de lucruri amuzante pe care le găseam pe internet.
Eu încercam de mult să popularizez ideile astea, mai ales pe TikTok, dar după alegeri m-am îndepărtat de mediul ăla de exprimare. Încă mă gândesc dacă să revin, dar momentan îmi place mult mai mult ceea ce facem împreună.
Am ales formatul de stream din motive pragmatice. Am avut înainte, pentru scurt timp, un proiect numit Bârfulitsa politică, era un podcast, dar care s-a oprit din lipsă de timp pentru editare. Cu toții avem și alte joburi și nu avem mereu timp să montăm. Streamul ni s-a părut mai potrivit, și dacă totul merge bine, putem ulterior să extragem discuții sau episoade separate.
Ideea și dezvoltarea ei au venit și din discuțiile cu Ana-Dora și Cătălina, care sunt vocile din spatele scenei, dar ne ghidează mult. Deci echipa e mai mare decât noi trei care apărem pe cameră. Pentru toți, cred că motivația e și personală – un fel de exorcizare a emoțiilor cauzate de neputința tragediilor care se întâmplă politic, național și internațional – dar și dorința de a construi un discurs de stânga și de a întâlni alte persoane care văd lucrurile asemănător.

Despre ce vorbiți cel mai des în stream și cum vă alegeți subiectele?

Alecs:
Vorbim despre Daniel David, Anastasiu, Bolojan, Rogobete, Nicușor Dan și Iancu Guda. Ei ne fac subiectele. Nu noi i-am ales. Așa arată un top subiectiv al numărului de mențiuni. Sigur se va modifica: vine Drulă tare din urmă și o să iasă Anastasiu (și sper și David, și Rogobete).
Iancu Guda e o categorie (aici intră și Andrei Caramitru, Florin Cîțu sau Năsui) care manifestă cinismul membrilor guvernului fără să facă parte din el - postează amuzant/sinistru și sunt greu de ocolit. Oameni care te invață să gătești tartar la tine acasă ca să faci economie.
Ne mai uităm la producții video ale instituțiilor de forță - AI-ul SIE, campanii de recrutare MAPN, lecții de viată produse de MAI etc. Și, în general, comunicare instituțional-cringe (lacrimi de demisie, lopeți la inundații, festivaluri dacice).
Din când în când apare și opoziția suverană - poate merită mai multă atenție, dat fiind scorul pe care îl vor avea în 2028, dar încercăm să ne refugiem într-o lume în care încă nu există. Ei sunt cumva ca încălzirea globală - dacă ar exista voință politică ar fi o amintire în 4 ani. Pe scurt, ne exercitam dreptul de a râde de non-combatul involuntar (vedeți cât de caritabil sunt că îl consider involuntar) al alianței de guvernare și complicitatea (să zicem tot involuntară) în a aduce extremiști la putere. Odată ce vor ajunge, nu va mai fi mult loc de streaming.

De ce acest format?

Alecs:
Ni s-a părut simplu să vorbim în timp ce ne filmăm. Nici nu e foarte greu, dar la un moment dat o să se acumuleze prostii pe care am fi vrut, poate, să nu le fi spus spontan și public.

George:
Ne-am gândit să încercăm ceva mai interactiv pentru noi și mai spontan. Să fie mai ușor să reacționăm în timp util la știrile săptămânii și nici să nu fim constrânși de formatul ceva mai structurat de eseu video sau podcast/interviu. În practică, știm că e un format de emisiune clasică de revista presei de la TV, combinată cu atmosfera discuțiilor noastre politice de bere pe care le aveam oricum. Așa că ne-am hotărât să ne punem și o cameră în față și să nu mai pălăvrăgim doar între noi. Să fie tot mai multă lume de față :)

Cum reușiți să vă țineți săptămânal de asta?

George:
Pe de o parte, după cum am spus deja, discuțiile astea le purtăm oricum între noi. Poate nu săptămânal, dar suficient de des. Și, având în vedere că suntem persoane cu destul de mult interes pentru politică și dat mult din gură, ne gândim să încercăm să-i protejăm pe actualii și viitorii fanx de pericolul de a deveni la fel de cronic online ca noi, dar să fie și la zi cu știrile :). Pe de altă parte, e distractiv și pentru noi, și sperăm să fie și pentru lumea din chat pentru că așa ne motivăm noi să continuăm și poate chiar să extindem formatul.

Care este cea mai mare provocare tehnică a streaming-ului?

Elena:
La început am crezut că e super simplu: cumperi echipament, îi dai drumul și gata. Dar nu. Cel mai greu a fost cu sunetul – microfoane bune, mixer, placă de sunet – și toate sunt destul de scumpe. Când mergea sunetul, apăreau probleme cu camera. Când ne-am mutat pe Twitch, am pierdut chiar un episod.

Din punct de vedere tehnic trebuie să fii dispus să înveți programe noi și să ai răbdare. Noi ne-am asumat să începem rudimentar și să vedem cum evoluăm, cu speranța că pe parcurs calitatea va crește.

Momente de top din edițiile de până acum

Elena:
Când Ana a aruncat un ghemotoc de hârtie înspre Alecs pentru că vorbea peste George. În rest, cel mai mult mă bucură să citesc comentariile din chat – acolo sunt mereu cele mai bune glume.

George:
Să ne uităm la prostiile de promovare ale serviciilor secrete, de departe. Ca persoană destul de familiară cu felul în care se produce tehnologia modernă și marketing-ul hyper-umflat din jurul său, genul ăsta de imitație stupidă și stângace e cel mai amuzant tip de conținut junk.

Blogul lui Daniel David este cu siguranță ceva aparte și merită cu siguranță un premiu literar. Unul foarte rău, dar un premiu fără îndoială.

Alecs:
1. Cand am vazut că sunt în chat oameni pe care nu-i cunosc (pentru că ne trollau cu Israel și Palestina ce-i drept, dar ce să faci?).
2. Primul episod pe twitch (pe care l-am pierdut) - am avut efecte speciale, invitați supriză, o dinamică incredibilă și o atmosferă incendiară și nimeni n-are cum să susțină altceva pentru că nu mai există.
3. Când am învățat să fac portretul robot dintr-un video MAI și acum pot picta cu cuvinte chipurile celor din jur precum profesioniștii din domeniu.

Dacă ai putea invita la stream pe oricine, pe cine ai chema și de ce?

Elena:
Bolojan. Pentru că nimeni din media mainstream nu a reușit să facă un interviu cu adevărat adversarial cu el.

George:
Dacă am avea noroc, oricare dintre personalitățile politice actuale care au marcat organizarea politică și unele victorii ale mișcărilor de stânga la nivel internațional (Jeremy Corbyn, Zarah Sultana, Jean-Luc Mélenchon, Claudia Sheinbaum șamd). Mi se pare că în România n-am reușit încă să coagulăm ceva foarte coerent în această direcție, dar momentul trebuie să vină și ar fi lucruri de învățat din experiența de organizare politică a unor astfel de persoane. În plus, pare că toțx ar fi persoane care ar sta să bea o bere cu noi.

Alecs:
Mie îmi place așa cum e, dar cred că cu puțină pregătire, mi-ar placea să invităm pe cineva cu care să ne certăm. Nu cred ca are rost (deși ar fi amuzant) să ne certăm cu ultra-conservatori ca Mihai Neamtu sau libertarieni ca Andrei "am realizat totul prin propriile puteri pornind de jos fără a avea un părinte influent care și-a petrecut revoluția în TVR" Caramitru. Ca să fie discordie și nu scandal trebuie să ne certăm între noi într-o bulă largă de stânga până la centru. Aș invita oameni cu care ne-am vedea în mod normal la berea de vineri.

Despre cine ați citit, la cine vă uitați și pe cine puteți asculta

Elena Trifan este antropoloagă și socioloagă, profesoară asociată la SNSPA, unde predă cursuri de sociologie publică și antropologia muncii. Este implicată în proiecte internaționale despre libertatea academică, migrația cadrelor universitare și transformările muncii în sănătate (Health Unbound, Protecting Academia at Risk). Dincolo de activitatea academică, Elena scrie constant pe Substack și colaborează la podcasturi și proiecte media alternative, aducând în spațiul public o perspectivă feministă, critică și de stânga. Membră Politeia.

Sunt Elena Trifan, 36 de ani, emo de 23, cercetătoare de 13. Am mai multe ocupații, dar nicio carieră. De stânga de vreo 16. Predau și scriu serios (ultima mea publicație e despre self-help și fascism), dar și pe toate rețelele sociale – TikTok, Substack, Facebook, Instagram. Nu cred în succes și nici în lacrimi.

---

George Constantin bântuie ca un spectru holurile corporațiilor de peste 13 ani, ceea ce-l face să se plângă mult despre munca sub capitalism, dar și să se gândească des la cum ar arăta lucrurile într-o lume perfectă, chiar dacă improbabilă. Face politică de la 6 ani, de când s-a băgat prima dată televiziune prin cablu pe strada lui din Brăila și adulții din casă nu voiau să schimbe canalul de pe telejurnalele de știri.

Între timp a obținut și o diplomă de licență în istorie contemporană, pe care o folosește ca să-și justifice procrastrinarea pe diverse teme de gândire sau proiecte de cercetare independentă. Îi place să scrie, dar și mai mult să dea din gură pe tot felul de subiecte care trăiesc pe gratis în mintea lui. A mai făcut și ceva activism politic și de partid, management de proiecte ONG și pierde vremea uitându-se la filmele și serialele din lista pe care n-o să o termine niciodată. Face la fel și cu jocurile video pe care nu le termină și doar le adună pentru la pensie probabil.

---

Alecsandru Vasiliu este student la un masterat de antropologie... din 2011.

Nu am nicio pregătire care să dea greutate opiniilor sau ideilor mele. Majoritatea sunt inspirate din cărți citite de alții si explicate pe YouTube sau Twitch - ceea ce e bine în contextul actual de asalt asupra bibliotecilor. Alegerile din 2024 mi-au provocat neplăcerea de a presăra realitatea cu plăcerile mele nevinovate din tenebrele rețelelor sociale - Flat Earth și Young Earth Creationism (și alte conspirații similare) și am ințeles că pasiunea mea pentru a căuta și asculta cele mai tembele construcții narative poate să fie, in sfârșit, utilă și împărtășită. M-am radicalizat de mult când, în anii de facultate, am avut un curs transformativ. Am ințeles atunci că sărăcia e violență și creșterea economică e elastică (acumulându-se la vârf, fără a trage în sus, proporțional, pe nimeni) în absența unei voințe și mișcări politice care să îndrepte nedreptățile. Elasticul la un moment dat se rupe, dar asta nu înseamnă o lume neapărat mai bună. M-a cuprins panica în 2024 și am zis să fac ceva. După, m-am calmat, mi-am văzut de viață și am uitat. 8 luni mai târziu, ne-am apucat de stream. În 2028 plec în Canada, iar (poate).

Pentru a susține ceea ce facem, dacă vreți și vă permiteți, puteți dona aici. Momentan am primit donații 3 cafeluțe :(

Acest număr este realizat în cadrul proiectului Munca în imaginarul socio-cultural - deconstrucții discursive, proiect cultural co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.